In viata asta ca niste orbi pasim
Cate-o lumina, rar, zarim
Si din prostie, poate, de ea fugim.
Noaptea ne-apasa, visam la nemurire
Dar ne lacrimeaza ochii
La prima mica licarire.
Gonim mai toata viata noastra
Dupa iubire, dupa libertate,
In realitate, traim in aceea veche glastra.
N-am da nimic, dar am tot lua,
Ca nu e prost cel care ia,
E prost cel care da si ar tot da.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu